În încercarea disperată de a redresa partidul în sondajele de opinie, de a reda poporului încrederea într-o nouă echipă guvernamentală, după şedinţa tumultoasă de ieri în care pe toate fluxurile de ştiri apăruseră informaţii conform cărora chiar s-a cerut demisia premierului Emil Boc (eu unul n-am crezut o singură clipă că Emil Boc va demisiona), evenimentele de astăzi sunt complet lămuritoare: în rândurile "pedeleilor" s-au dat lupte de putere, între taberele deja cunoscute, învingătoare ieşind tabăra doamnei Udrea. Ca atare, Adriean Videanu (ministul Economiei) şi Radu Berceanu (ministrul Transporturilor) - 2 dintre greii partidului (între noi fie vorba aceşti oameni îmi provoacă o scârbă teribilă) au fost remaniaţi, Sebastian Vlădescu (ministrul Finanţelor) şi Mihai Şeitan (ministrul Muncii) - bufonii cabinetului Boc IV au fost şi ei pe aceeaşi listă, alături de ultra-anonimii Gabriel Sandu (ministrul Comunicaţiilor) şi Mihail Dumitru (ministrul Agriculturii). Cei şase miniştri remaniaţi au fost înlocuiţi de Ion Ariton la ministerul Economiei, Anca Boagiu la Transporturi, Gheorghe Ialomiţianu la Finanţe, Ioan Botiş la Muncă, Valerian Vreme la Comunicaţii şi Valeriu Tabără la Agricultură.

Anonimi înlocuiţi de anonimi! Incompetenţa rămâne principala caracteristică a acestui cabinet şi a acestei guvernări care încăpuşează România din 2008 până în prezent. Boc nu mai este nume propriu de multă vreme. El reprezintă tipul slugoiului obedient, demagog până la Dumnezeu, fără un gram de personalitate, incapabil să reacţioneze! Aş avea un sfat pentru Emil Boc: fugi în munţi domnule Boc, deşi nici aceştia nu vor fi suficient de înalţi să ascundă ruşinea cu care te-ai înconjurat din momentul în care ai devenit premier! Fugi în munţi!

"Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile Ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"
Acesta este jurământul de credinţă pe care fiecare ministru îl rosteşte în momentul investiturii. Dar după cum merg treburile în ţara asta putem să-i acuzăm de Înaltă Trădare? Ce pedeapsă ar merita proaspăt remaniaţii miniştrii? Pedeapsa lor ar fi un exemplu pentru înlocuitorii lor, şi un motiv în plus pentru îndeplinirea unor criterii de performanţă!

Şi Dumnezeu să ne ajute să treacă această moţiune! Măcar acum în al 12-lea ceas! Nemulţumirile cresc, tensiunile sociale se acumulează! Până unde se va merge? Cât mai poate înghiţii acest popor? Avem oare o conştiinţă? Putem forma oare la nevoie un "Vezuviu" care la nevoie să erupă, dând astfel un semnal de alarmă şi punând o bornă în mersul ţării şi schimbându-i astfel traiectoria prin anonimat?
Aştept cu interes comentariile voastre şi deasemenea votul vostru în sondajul meu de opinie! Până acum el este mai mult decât edificator!
