Universitatea Craiova --- Rapid Bucureşti 1 --- 1

Julius Wobay min. 54 --- Marius Constantin min. 67 (p.)

Ieri seară, în cadrul etapei a VIII-a din Liga I, s-a disputat meciul dintre Universitatea Craiova şi Rapid Bucureşti, o partidă care a strâns în jurul ei toate pasiunile născute de două echipe extrem de iubite. N-aş vrea să mă refer foarte mult la meciul în sine. Scorul a fost egal, 1 - 1, echitabil pentru ambele echipe, cu un uşor avantaj pentru Rapid, deoarece Ştiinţa este în creştere de formă şi nu cred să piardă multe puncte pe teren propriu. Rămân deci la părerea că celelalte echipe vor avea o soartă mult mai grea pe Oblemenco şi nu numai.

Cei care mă cunosc ştiu că sunt suporter înfocat al echipei de lângă Podul Grant. Am fost în multe deplasări alături de echipă, dar niciodată nu ajunsesem în Bănie. Aşa că ieri am plecat cu galeria, cu trenul din Gara de Nord spre Craiova. La 14:45 am plecat, la 18:20 am ajuns în Craiova. Din motive organizatorice, accesul nostru, al rapidiştilor, în peluză s-a produs destul de târziu. Eu unul am intrat cu 2 minute înainte de startul partidei.




Ceea ce m-a uluit la culme şi mi-a făcut pielea de găină a fost atmosfera de pe stadionul craiovean. Publicul pur şi simplu a erupt în momentul în care cele două formaţii au pătruns pe gazon. 20.000 de suporteri olteni, fiecare cu câte un steag alb-albastru în mână, fiecare strigând din toţi rărunchii:


"Oltenia eterna terra nova,
Un cântec are astăzi şi-n priviri,
Hai Universitatea, Hai Craiova!
Tu Campioana unei mari iubiri."

Eu unul care înţeleg sentimentul profund pe care-l naşte o astfel de pasiune, eu unul am fost profund mişcat! Cred că noi toţi care am însoţit echipa în această deplasare am fost zguduiţi de această primire, lucru care nu a făcut decât să ne motiveze, şi să cântăm mai îndrăcit ca nicodată. Dar să ţii piept la 20.000 de olteni e ceva imposibil!




Mi-a plăcut imnul lor, şi, după al nostru care este de departe cel mai frumos imn al unei echipe de fotbal româneşti, cel al Universităţii Craiova ocupă cu demnitate locul 2. Versurile sunt scrise de Adrian Păunescu, în 1983, poet care a compus şi imnul echipei giuleştene.

Am căutat să văd dacă meciul se difuzează în reluare. Încă nu am aflat nimic... Sper să fie reluat. Aş fi curios să văd dacă noi rapidiştii ne-am auzit vreun pic în acel vacarm. Cred că după golul egalizator ne-am auzit. Oricum sunt mulţumit de această experienţă, şi chiar dacă am ajuns acasă pe la 3 dimineaţa, rupt de oboseală, nu regret nici măcar o clipă că am fost la meci.

Pentru atmosfera de aseară RESPECT total publicului din Craiova! Ştiu să-şi încurajeze echipa! Vă aşteptăm în retur pe Giuleşti, în număr cât mai mare, unde vă garantez că veţi avea parte de aceeaşi atmosferă infernală!

Universitatea Craiova --- Rapid Bucureşti
1 --- 1