Poli Timişoara --- Rapid Bucureşti 30 DE ANI DE FRĂŢIE VIOLET-VIŞINIE 2 --- 1

Zicu '28, '86 --- Cesinha '25

Motto: "Suntem fraţi cu Timişoara
Ne cunoaşte toată ţara..."

Ca la fiecare deplasare, am plecat cu trenul, o favoare pe care alţi suporteri în afară de noi rapidiştii nu o au. Aproape 9 ore şi 30 de minute a ţinut călătoria până în "patria lui Poli", iar eu unul n-am regretat deloc. Era un meci pe care doream să-l văd, era o atmosferă pe care doream să o trăiesc pe viu! Şi a fost de-a dreptul incredibil!


Am ajuns în Timişoara pe la 20:10. La 20:30 trebuia să înceapă meciul. În gară erau doar 3 poliţişti, care s-au oferit să ne conducă la stadion pe drumul cel mai scurt. Ceea ce a urmat este cât se poate de grăitor pentru relaţia noastră, a suporterilor rapidişti, cu echipa: 800 de suporteri fugeau prin Timişoara după maşina de poliţie, grăbiţi să ajungă cât mai repede la stadion. Eu unul am intrat în peluză prin minutul 10.


Momentul care a făcut ca gustul amar al înfrângerii să fie dat deoparte s-a petrecut după pauză, cu câteva clipe înainte de începutul reprizei a doua, când galeria timişoreană a desfăşurat un banner pe care scria:

"DE 30 DE ANI UN NOBIL TROFEU
STEAGURILE NOASTRE ALĂTURI MEREU"

Zeci de torţe au fost aprinse în spatele acestui banner, iar deasupra lui au fost întinse mai multe steaguri violete, albe şi vişinii, exact culorile celor două cluburi - alb-violet pentru Poli Timişoara şi alb- vişiniu pentru Rapid Bucureşti! Cele două galerii s-au salutat apoi într-o atmosferă de neuitat.


Poli a învins cu 2-1 prin golurile lui Zicu. Părerea mea e că a meritat din plin victoria, iar eu unul nu sunt supărat deloc! Îmi pare rău că Rapidul a condus cu 2-0 pe Dinamo la pauză şi a pierdut cu 3-2 în numai 14 minute, nicidecum că am avut 1-0, iar Politehnica a întors scorul! Felicitări Poli Timişoara pentru victorie!


Suporterii Politehnicii au creeat o atmosferă extraordinară. Merită respectul nostru, al tuturor, indiferent de echipa pe care o susţinem! Îmi aduc aminte că acum câţiva ani, Poli se chinuia să evite retrogradarea, şi cu toate astea "Dan Păltinişanu" era plin, iar suporterii cântau 90 de minute, sau că acum 2 ani Poli a fost depunctată nedrept în scandalul cu Zambon şi toată Timişoara a ieşit în stradă! Pentru ei şi pentru pasiunea pe care o pun la bătaie meci de meci, cred că ar fi cazul ca Poli Timişoara să devină în următorii 2-3 ani campioană!


BRAVO POLI!
RESPECT CVUCS!
Fraţi mereu, orice s-ar întâmpla!

POLI şi RAPID
SE IUBESC LA INFINIT

Poli Timişoara --- Rapid Bucureşti
30 DE ANI DE FRĂŢIE VIOLET-VIŞINIE

2 --- 1

Universitatea Craiova --- Rapid Bucureşti 1 --- 1

Julius Wobay min. 54 --- Marius Constantin min. 67 (p.)

Ieri seară, în cadrul etapei a VIII-a din Liga I, s-a disputat meciul dintre Universitatea Craiova şi Rapid Bucureşti, o partidă care a strâns în jurul ei toate pasiunile născute de două echipe extrem de iubite. N-aş vrea să mă refer foarte mult la meciul în sine. Scorul a fost egal, 1 - 1, echitabil pentru ambele echipe, cu un uşor avantaj pentru Rapid, deoarece Ştiinţa este în creştere de formă şi nu cred să piardă multe puncte pe teren propriu. Rămân deci la părerea că celelalte echipe vor avea o soartă mult mai grea pe Oblemenco şi nu numai.

Cei care mă cunosc ştiu că sunt suporter înfocat al echipei de lângă Podul Grant. Am fost în multe deplasări alături de echipă, dar niciodată nu ajunsesem în Bănie. Aşa că ieri am plecat cu galeria, cu trenul din Gara de Nord spre Craiova. La 14:45 am plecat, la 18:20 am ajuns în Craiova. Din motive organizatorice, accesul nostru, al rapidiştilor, în peluză s-a produs destul de târziu. Eu unul am intrat cu 2 minute înainte de startul partidei.




Ceea ce m-a uluit la culme şi mi-a făcut pielea de găină a fost atmosfera de pe stadionul craiovean. Publicul pur şi simplu a erupt în momentul în care cele două formaţii au pătruns pe gazon. 20.000 de suporteri olteni, fiecare cu câte un steag alb-albastru în mână, fiecare strigând din toţi rărunchii:


"Oltenia eterna terra nova,
Un cântec are astăzi şi-n priviri,
Hai Universitatea, Hai Craiova!
Tu Campioana unei mari iubiri."

Eu unul care înţeleg sentimentul profund pe care-l naşte o astfel de pasiune, eu unul am fost profund mişcat! Cred că noi toţi care am însoţit echipa în această deplasare am fost zguduiţi de această primire, lucru care nu a făcut decât să ne motiveze, şi să cântăm mai îndrăcit ca nicodată. Dar să ţii piept la 20.000 de olteni e ceva imposibil!




Mi-a plăcut imnul lor, şi, după al nostru care este de departe cel mai frumos imn al unei echipe de fotbal româneşti, cel al Universităţii Craiova ocupă cu demnitate locul 2. Versurile sunt scrise de Adrian Păunescu, în 1983, poet care a compus şi imnul echipei giuleştene.

Am căutat să văd dacă meciul se difuzează în reluare. Încă nu am aflat nimic... Sper să fie reluat. Aş fi curios să văd dacă noi rapidiştii ne-am auzit vreun pic în acel vacarm. Cred că după golul egalizator ne-am auzit. Oricum sunt mulţumit de această experienţă, şi chiar dacă am ajuns acasă pe la 3 dimineaţa, rupt de oboseală, nu regret nici măcar o clipă că am fost la meci.

Pentru atmosfera de aseară RESPECT total publicului din Craiova! Ştiu să-şi încurajeze echipa! Vă aşteptăm în retur pe Giuleşti, în număr cât mai mare, unde vă garantez că veţi avea parte de aceeaşi atmosferă infernală!

Universitatea Craiova --- Rapid Bucureşti
1 --- 1