"Politicienii sunt toţi la fel; ei promit sa construiască un pod chiar şi acolo unde nu este apă." (Nikita Sergheevici Hrusciov)
Acesta este dictonul de la care pornesc această postare. Văd de curând cum fel de fel de parlamentari, care mai de care mai anonimi (cu excepţia câtorva - Cristian Diaconescu şi poate Marian Sârbu), anunţând că nu se mai regăsesc în actualul partid de stânga - P.S.D., îşi dau demisia şi se duc în bloc spre noua formaţiune de stânga ce pare a se creea din aşa zişii membrii ai "Grupului Independent", condus de generalul cu 'n-şpe stele - Gabriel Oprea.
Se vede de la o poştă: această nouă formţiune - Uniunea Natională pentru Progresul României (aceasta pare a fi titulatura noului partid ce se va creea), este nimic mai mult decât o acţiune care are deja un precedent în politica noastră dâmboviţeană - P.L.D. (partidul liberal democrat). Dacă ne uităm un pic în urmă, nu mai devreme de 2006, aripa Stolojan se rupea de P.N.L., fuzionând în februarie 2007 cu fostul P.D., formînd actualul P.D.-L. Pare că după acelaşi tipar acum un grup de senatori şi deputaţi se rup de P.S.D., pentru a forma în prealabil un nou grup parlamentar, care apoi se va transforma într-un nou partid politic. Rostul acestei acţiuni nu este altul decât acela de a spori puterea parlamentară a Guvernului Boc!
"Politica nu are principii, are numai interese." (Octavian Paler)
Făceam deunăzi pe un alt blog într-un comentariu comparaţie între situaţia de acum, de criză şi cea din '30, o criză mult mai teribilă, mai dureroasă pentru lumea întreagă, cât şi pentru ţara noastră. Atunci, prim-miniştri au fost de-a lungul vremii Iuliu Maniu, iar după neînţelegerile cu Carol al II-lea, s-a format un cabinet cu 2 premieri (unic în lume până azi) - Nicolae Iorga şi Constantin Argetoianu. Astăzi premier este Emil Boc, personaj total paralel cu economia şi măsurile ce ar trebui luate în timp de criză! Vă dau doar câteva nume de personalităţi care au condus ministere în acele vremuri şi care au făcut ca prin '33 - '34 situaţia economică a ţării să se normalizeze, pentru ca mai apoi să urmeze ani înfloritori, culminând cu 1938, anul de apogeu din toate punctele de vedere (exporturi, producţie internă, puterea monedei naţionale în comparaţie cu alte monede europene - francul belgian sau francul francez): Alexandru Vaida Voievod (interne - azi Vasile Blaga), Virgil Madgearu (finanţe - azi Sebastian Vlădescu - cel care i-a numit consilieri pe Andrei Gheorghe şi Dan Bittman), Ion Mihalache (agricultură - azi Ornest Onofrei - aţi auzit ceva de el ??), Nicolae Titulescu (externe - azi Teodor Baconschi - bunul organizator al alegerilor prezidenţiale la Paris, mai nou este acuzat de rasism), Dimitrie Gusti (min. instrucţiunii publice - acum învăţământului - azi Funeriu - alt anonim). Ţin să mai precizez că şi în anii dictaturii comuniste, când se plătea datoria externă, când veneau rapoartele despre "producţiile record la hectar", Ceauşescu compara cu 1938... Şi încă o chestie: şi atunci se făcuse un împrumut extern, cei drept foarte greu a fost obţinut datorită instabilităţii politice; şi atunci, din tendinţe autoritariste, partidele politice au fost sparte pentru a se realiza "Frontul Renaşterii Naţionale" - primul partid de masă din România...
Cam multe asemănări între atunci şi acum... La mijlocul anilor '30 România ieşise din criză... Rămâne de văzut când vom ieşi de data asta din criză...
Chiar interesantă scurta lecţie de istorie :P
RăspundețiȘtergereMerci merci Irina! Sper să şi învăţăm ceva din ea! Baftă mare!
RăspundețiȘtergereIstoria e ciclica pentru noi prin prostie din care niciodată nu învățăm nimic . Nici măcar sa regretam greșelile nu știm ci doar sa le repetam la infinit . Capul plecat sabia nu-l taie dar nici nu-ți ridica privirea din pământ .De aceea suntem un popor de cocoșați !
RăspundețiȘtergere